The Goat and The Princess, part 36

The Goat and The Princess, part 35

Însă băiatul nu ştia că eforturile medicilor erau în zadar. Deşi, au încercat tot ce se putea, fata nu putea supravieţui. Aşadar, ajunşi la spital, medicii au pus diagnosticul:

-          Ne pare sincer rău. Am făcut tot ce se putea face. Însă loviturile primite…

-          Spuneţi-mi ce are! Fără să mai ocoliţi atât subiectul.

-          Comă de gradul patru. Ne pare rău. Numai aparatele o mai ţin în viaţă. Trebuie să semnaţi ca să o putem deconecta de la aparate.

Însă băiatul nu mai auzea. Se prăbuşi în genunchi şi începu să plângă. Perplex, îşi puse mâinile pe picioare. În minte îi veneau toate moemntele petrecute împreună cu iubita lui care acum murea. Nu îşi imagina cum ar fi viaţa fără ea. Fără să o vadă.

- Sunt multe cazuri în care s-a ieşit din comă de gradul 4..

- Nu suntem în filme sau în vreun roman de dragoste. Cert este că domnişoara prezintă foarte multe leziuni, iar la cap un cheag foarte mare de sange care poate duce la…

- O iau. Nu o las aici, cu niste incompentenţi care nu ştiu ce să îi facă. O voi duce la cel mai bun spital din lume. Voi da toţi banii să o facă bine. Să îşi revină. Să fie ca înainte. Ea nu poate să moară.

- O puteţi duce unde doriţi, însă veţi primi acelaşi răspuns.

- Ce fel de medici mai sunteţi voi dacă nu sunteţi în stare să salvaţi oameni care au toată viaţa înnainte?

Maxilarul băiatului se încleştă; îşi strânse pumnii şi porni pe holul care ducea la camera unde îi era Prinţesa. În momentul în care o văzu întonsă pe patul de spital, fără nicio urmă de viaţă în ea, cu pielea palidă, părul dar pe spate bandajată din loc în loc, plânse încă o dată. Buzele erau neschimbare, de un roz aprins, mari şi care cereau să fie sărutate. O sărută în mod repetat, după care, uşor, fără mişcări burşte, se aşeză lângă ea, o luă în braţe şi adormi.

Se gândea că e un mod perfect în care ar putea să moară amândoi. Avu timp să o viseze, să îşi viseze copiii pe care i-ar fi avut împreună şi să îşi imagineze că îi poate da jumătate din viaţa lui, ei pentru a mai putea fi împreună.

Dimineaţa, când se trezi, prinţesa dispăru din patul pe care el se odihnea:

- Doctorul Carson a venit şi a luat-o să îi facă o serie de radiografii si analize pentru a vedea dacă este posibila operaţia pentru eliminarea cheagului de sânge, îi spuse asisenta care aranja nişte flori într-o vaza de pe noptieră.

Ben Carson este un neurochirug de culoare, de renume mondial. A revoluţionat medicina în anii 80, când s-a specializat în separarea gemenilor siamezi, reuşind să le salveze amândurora vieţile. Ştia că iubita lui este pe mâini bune, iar acum trebuia să îşi pregătească răzbunearea.

The Goat and The Princess, part 34…

The Goat and The Princess, part 33…

„În orice moment trebuie să apară!,” îşi spunea fata speând că prinţul ei va intra dintr-o clipă în alta şi o va salva din ghearele monstrului ce odată i-a fost prieten.

-          Nu va veni… o amăgea Bubosul.

-          Bubosule, de ce faci asta? De ce îi faci asta celui mai bun prieten al tău? Care a avut grijă de tine ca de fratele lui, care te-a…

Ţipătul Bubosului ţâşni, şi toata ura ce i-o purta o făcu pe prinţesă să zboare de-a lungul camerei şi să aterizeze pe o masă de sticla ce se afla în colţul fabricii. În momentul acela prinţesa nu fu în stare să vadă nimic. Ochii i se împăienjeniră, iar groaza o cuprinse, alungându-i orice fel de adrenalină. Vru să îşi privească mâinile, însă mirosul sângelui o făcea să vomite, iar contactul acesta  i-ar fi făcut şi mai mult rău.

-          Să nu mai spui niciodată că mi-a fost prieten. De când l-am cunoscut am fost gelos pe el. El avea totul. Eu nimic. El avea bani. Eu nu. el avea familie eu nu. al avea femeie. Eu nu. te avea pe tine. Eu te voiam pe tine! Tu nu m-ai vrut. Acum nu pot sa te mai am, să profit de tine, de turpul tău. Cerveni a avut grijă de asta. Însă o să am şi eu grijă de el. Şi de ţapi. Şi de tine. De la tine porneşte totul. De la tine a pornit totul. O sa îl fac să regrete că te-a luat de la tatăl tău. O să regrete că te-a cunoscut. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

Se apropie de fata. Picaturi de sânge îi suviţau părul, sângeriul colorând repede părul blond al fetei. Cioburile erau peste tot pe trupul plăpând al ei. Iar ea stătea nemişcată, privind în gol şi încercând să nu relaizeze ce tocmai se întâmplase.

-          Tu eşti arma mea, înţelegi? Uite-te la mine.

Fata însă nu reacţiona.

-          Uită-te la mine am zis! Piciorul băiatului zbură şi se apri în abdomenul fetei. Ea nu scoase niciun sunet. Se întoarse pe o parte şi se ghemui, ţinându-şi picioarele stranse la piept cu mâinile însângerate. Un alt picior o lovi în  faţă, de data aceasta două lacrimi sângerii fiind urmarea actului de brutalitate.

Fata privea acum mozaicul de cioburi care i se aşternea în faţă. Sau cel puţin aşa părea. Însă era departe. Mergea pe un nor şi îi vedea pe toţi cei care i-au fost odată prieteni. Şi pe el. Îl vedea pe Ţapu. Alergă până la el şi îi sări în braţe. El o prinse cu mâinile lui mari şi o ridică ca pe un copil mic. O sărută şi apoi, ţinând-o sus, începu să o învârtă. Fata râdea, arătându-şi zâmbetul mare. Nicio urmă. Nicio cicatroce. Se terminase totul. Orice urmă de rău. Orice urmă de tristeţe. Erau aproape de soare.

-          Mă mai iubeşti? Îl întrebă fata.

-          Însă băiatul nu răspunse. Cu cât se apropiau mai mult de soare, cu atât trupul lui devenea mai pal, dispărând în frumuseţea locului în care se aflau. Curând fata rămase singură. Din nou…

The Goat and The Princess, part 28…

The Goat and The Princess, part 27…

Măsurile au fost luate, comanda dată, iar rochiţa trebuia să fie trimisă, prin intermediul unui curier special, curând. Acum alte probleme se abăteau asuprea familiei Cerveni, iar Prinţesa simţea tensiunea din familie, tensiune a cărei cauze era ea.

Privindu-şi reflexia palidă din oglindă, se vedea obligată să se mintă. Îşi peria părul umed şi încâlcit, proaspăt spălat, amintindu-şi de mama ei care îi spunea „să perie părul de 100 de ori. Aşa fac prinţesele.”se gândea că poate din cauza luminii, faţa ei era palidă, bolnavă, iar pielea fină, transparentă, fără nicio culoare părea bolnavă.

La masă nimeni nu scoase un sunet. Se simţeau urmăriţi, însă nimeni nu ridica provirea mai sus de coşul cu păine aflat în mijlocul mesei. Fata îl privi cu coada ochiului pe frumosul ei prinţ, care îşi privea farfuria cu mâncare, neatinsă, fărâmiţând pâinea cu degetele lui lungi şi puternice. În scurt timp, fata realiză că era singura care mânca. Ar fi vrut să se oprească, însă ca niciodată, îi era foame. Gura ei se mişca foarte repede, iar buzele perfecte abia se deschideau. Cei prezenţi la masăo urmăreau, neprivind-o.

-          Să vă fie de bine. Spuse fata ironic, ştergându-şi gura perfect curata cu un şerveţel pe care apoi îl mototoli.

-          Mulţumim, răspunse Cerveni, singurul care avu curaj să îi dea fetei peste nas. Să te faci mare.

Fata se ridică de la masă şi începu să strângă farfuriile în care mancarea era neatinsă.

Ducându-le la bucătărie, într-un moment în care Ţapu îşi urmărea iubita, fiind atras de mersul ei graţios, moment în care văzu cum iubita lui îşi pierde echilibru, îşi balansează trupul, care se îndrepta spre podea, moment în care farfuriile s-au spart. Totul a durat mai puţin de o fracţiune de o secundă, moment în care Ţapu se aruncă spre a atenua izbirea trupului fetei pe podea.

A doua zi, de dimineaţă, băiatul o trezi cu sărutări fierbinţi:

-          E timpul să te trezeşti, somnoroaso. A venit o rochiţă din Franţa, pentru tine.