Azi, avand putin timp liber in pauza de la promotie, am intrat pe blog; pe blogul meu si pe blogurile alor mei prieteni. Surprinzator sau nu, am vazut multe posturi in memoriam Michael Jackson si, mi`am spus: chiar daca toata lumea a pus, trebuie sa`mi calc pe mandrie si sa o fac si eu. Si, iata`ma.
Nu vreau sa il laud, nu vreau sa il critic; nu ma intereseaza lucrurile „negre” de care a fost acuzat de`a lungul timpului si nu vreau sa incep sa le enumar. Tot ceea ce imi pot aminti despre el si ceea ce mi`a ramas intiparit in minte este Michael Jackson de cand eram eu mica. Acel tip negru (care mi`a trezit dorinta si simpatia pentru negrii:X) care dansa smecher, si videoclipul „Thriller”, videoclip care m`a facut sa ma indragostesc de Mihaita instantaneu. Era o dragoste puerila, poate decat o simpla simpatie, sau putin mai mult – admiratie, dar era respectul acela (care acum nu mai exista din partea celor mici) pentru o persoana improtanta, o vedeta in adevaratul sens al cuvantului (poate ca din cauza asta a disparut si respectul fata de asa-zisele vedete). Tin minte ca ma uitam in nestire la videoclipul Thriller, cand Michael era cu gagica pe care eu eram geloasa si imi spuneam ca eu trebuia sa fiu acolo, in locul ei.
Si, cum spuneam cand eram eu mai tanara „:))”, ne dam seama de valorile pe care le avem atunci cand le pierdem.