În pauza dintre filmari a avut timp să citească mesajul de la el. dar nu a facut-o. nu mai simtea acei fiori, emotiile de “just-married” atunci cand telefonul vibra si o voce incepea sa fredoneze melodia lor. “Mergi la o cafea sau o sa ai probleme?”, o intreba noul partener de scena. Ezita un moment, dar isi spuse “trebuie sa scap de monotonie macat pentru o ora”.
Stabilira o intalnire la sfarsitul programului, intr-unul dintre acele localuri de la perifirie, unde puteau sa discute linistiti.
– Ştii? Am auzit ca prietenul tau lucreaza in politie.
– Da. Dar este complet inofensiv. Serios… este …este…
– Cum este?
– Este… sau a fost barbatul vietii mele… dar nu stiu…ceva s-a schimbat.
– Cum adica? Ce vrei sa spui prin asta?
– Nu stiu. Probabil a fost unul dintre mofturile mele. L-am iubit. Dar acum nu stiu ce simt pentru el…
– Stii… o sa ai timp sa te gandesti la asta, mai tarziu. Hai sa facem o plimbare in parc.
Aleile din parc pareau luminoase, iar toamna se asternuse placut peste bancile putin subrezite. Luna isi machia privirile in helesteul care se formase cu timpul, iar stelele parca se jucau pinata cu broscutele. Luminile erau de mult timp stinse in blocurile din imprejurul lacului, iar televizoarele deja nu mai palpaiau, semn ca batranii le programasera, iar acum dorm.
– Am un apartament in apropierea cafenelei X.
– Este o propunere? Intreba fata.
– Ia-o cum vrei.
O apuca de solduri si o trase spre el. Fata se retrase putin, dar parca astepta putina violenta din partea lui, parca striga “Insista putin.” O saruta, iar atunci ea simti ca niciun barbat nu o sarutase asa inainte.
– unde ziceai ca stai?
Urcara intr-un taxi. Nu mai aveau rabdare. Soferul se uita la ei, ca la niste fiare in calduri. Mainile lor se indreptau rapid in locuri intime, iar hainele parca nu mai existau, se frangeau din cauza privirilor. Urcara in lift; ea se sprijini in balustrada din fata oglinzii. Simtea ca se contopeste si ca, va face parte din podeaua in care tocurile ei inca incercau sa se infiga. Intrara in apartament. Nu mai aveau rabdare; niciunul. Se doreau reciproc.
– Esti sigura ca vrei sa faci asta?
– Nu ma mai tine atat in suspans. Te doresc.
Scena continua, dar nu atat de mult, pe cat va imaginati. El se opri inainte sa fi inceput ceva. O privi in ochi si o mai intreba o data daca e constienta de ceea ce face. Ea ii spuse ca da si ii repeta ca il doreste. Simtea ca este una din scenele pe care le tot repetau pentru filmari, dar care nu ieseau. Hainele lor zaceau pe podeaua proaspat stearsa; se simtea implinita, poate pentru pima si pentru ultima data. Adormi cu capul pe pieptul lui, dn cand in cand, ii simtea respiratia si mana plimbandu-se lent pe spatele ei gol. Visa dimineata urmatoare si credea ca acesta este inceputul unei noi relatii. Nu se gandea ce o sa ii spuna iubitului ei- il uitase. Dimineata gasi un trangafir pe perna. Era fericita, insa nu observa si biletul care statea sub petalele asternute cu grija in forma unei inimi.
“Iti multumesc pentru scena de aseara. Nu ar fi iesit niciodata mai bine. Am plecat la filmari. Îţi vom pune banii pe card.