Pierzând timpul pe net, ca de obicei, am dat peste o chestie mai mult decât şmecheră pe care prefer sa o repovestesc, deoarece nu o pot posta. Spec ca cel care a facut povestea, să nu fie înregistrat la OSIM şi să mă dea în judecată ;)):

Un tată bogat, dorind ca fiul lui să afle ce este sărăcia, îl trimite într-un schimb de experienţă, cu nişte oameni de la ţară, unde petrece 3 zile şi 3 nopţi. Întors acasă, tatăl îl întreabă:
– Cum a fost? Cum ţi s-a părut experienţa?
– Bine.
Nemulţumit de răspuns, tatăl insistă:
– Ai învăţat ceva?
– Da. Că noi avem un câine, ei au patru. Că noi avem o piscină tratată, ei au un râu cu apa cristalină, limpede şi curată. Că noi avem iluminare electrică în grădina noastra, iar ei au luna şi stelele care să îi lumineze. Grădina noastră ajunge până la zid, a lor până la orizont. Noi cumpărăm mâncare, ei gătesc. Noi avem alarme care să ne protejeze, ei au dragostea şi prietenia vecinilor. Noi trăim conectaţi la internet, televizor şi mobil, eila VIAŢĂ, la aer, la soare, la lumină, la dragoste, la prietenie, la animale, la umbră, la apă, la câmp.
Tatăl fu impresionat de cât de bine înţelesese fiul lui cum stau lucrurile, iar în final fiul încheie concluzionând:
– Îţi mulţumesc că m-ai învăţat cât de săraci suntem.

Îmn fiecare zi suntem mai săraci în observarea naturii, în observarea magnificei opere a lui Dumnezeu.
Ne preocupăm din ce în ce mai mult în: A AVEA, A AVEA, A AVEA, uitând să ne preocupăm şi în A FI !