Dimineaţă. Ora 7:30. Îmi iau genata şi descui uşa – semn că e prea dimineaţă şi nimeni nu s-a trezit. Am un avantaj, deoarece am plecat cu 5 minute mai devreme, deci nu voi întarzia şi azi. Îl văd pe nenea de la magazin care dă cu mătura (asta face tot timpul, la aceeaşi oră), îl ignor (de obicei îl salut) şi trec mai departe. La un moment dat, un miros de kebab proaspăt mâncat, cu de TOATE, îmi întoarce stomacul pe dos. Mai încolo, un alt miros de aftershave naşpa reuşeşte să îmi şteargă mirosul care se îmbibase precedent. Văd un băiat în faţa mea, care învaţă şi el tot la carabella, semn că stau chiar foarte bine cu timpul, nu voi întârzia deloc. La un moment dat, o ia printre mesele pe care se joaca bărbaţii table în parc şi o coteşte spre blocurile din spate de la ZOOM – este o provocare pentru mine să ajung înaintea lui, lucru pe care cred că l-am făcut.
O fată de liceu, micuţă şi aproape dezbrăcată merge şi ea la şcoală, o aromă fină de parfum scump îmi şterge definitiv urmele amalgamului de mirosuri îmbibate pe drum.

Totul mi s-a părut ciudat – un lucru pe care parcă nu-l făcusem niciodată înainte şi totuşi, atât de familiar…