The Goat and The Princess, part 9

Trecură zile. Trecură saptămâni. În sfârşit, tatăl prinţesei, se hotărî să o lase să socializeze. Pentru moment, îi cumpără un laptop de ultimă generaţie, cu care să reia legătura cu prietenii din Napoli.

În sfârşit prinţesa putea să vorbească cu el. Putea să îi spună cât de mult suferă, cât de dor îi e de el, cât de mult îl iubeşte. Aşadar, tastă un mesaj şi  vreu să îl trimită la adresa personală a lui Ţapu, însă o căsuţă roşie apăru pe mijlocul ecranului: „Eroare! Adresa la care încercaţi să trimiteţi mesjaul este suspendată!”

–          Tataa!!

–          M-ai strigat prinţeso? O întrebă tatăl ei care „întâmplător” intra în sufragerie.

Ştia că trebuie să îl vadă pe iubitul ei, aşadar se hotărî să se dea de partea tatălui ei pentru a putea face rost de bani să plece in Napoli.

–          Da! Tata, îmi este dor de Mario. Aş vrea să îl văd. Crezi că..

–          Nu, nu te trimit la Napoli!

–          Nu tatiii!! Crezi că ai putea aranja să vină să vadă noua noastră locuinţă? Avem plaja aproape, avem lucruri care l-ar încânta.

–          Sigur prinţeso. O să aranjez şi asta…

–          Tati? Mai vreau să te rog ceva.

–          Dacă e vorba despre…

–          Nu! L-am uitat. Le ştii pe fetele alea care arată a gheişe? Aş vrea să le învăţ cultura. M-am informat şi am aflat că există o şcoală de gheişe în cartierul din centru. Crezi că m-ai putea înscrie şi pe mine? Fiicele noilor prietene ale mamei merg şi ele la aceeaşi şcoală…

–          Ştiu şieu?

–          Te roggg!!!

–          Bine. Mergem mâine dimineaţă şi vorbim cu conducerea.

–          Nu e nevoie. Am vorbit eu şi mi-au spus că sunt încântaţi ca o fată de o altă naţionalitate să meargă la şcoala lor. Cursurile încep mâine la 10.

–          Bine. Te duce Niiki-San

–          Tatiii!!! Te iubesc!!!! Când o să vină Mario, o să îl laşi pe el să mă ducă?

–          Sigur.

–          Încă ceva.

–          Ce?

–          Cursurile se plătesc. Am nevoie de bani.

–          Câţi?

–          Pai vreo 10.000?

–          Dolari? Euro?

–          Tatiii, suntem în Japonia. Yeni!

Îi întinse banii şi părăsii camera, când telefonul îi sună.

Prinţesa merse în camera ei, şi întinzându-se în pat, începu să se gândească cum ar fi dacă iubitul ei ar fi ţinut la ea: ar fi căutat-o cu siguranţă. Nicicând nu mai fusese atât de falsă. Îşi ura tatăl.  Îşi dorea să dispară de pe faţa pământului, sau să se fi născut în altă familie. Îşi aducea mainte când, la vârsta de 14 ani, fratele ei îi spusese să se mute cu el în Elveţia. Ea refuză, zicând că îşi iubeşte mult părinţii şi nu poate să trăiască fără ei.

–          Când o sa fii de vârsta mea, nu o să mai gândeşti aşa, îi spuse atunci fratele ei.

–          Eu o să îi iubesc mereu.

–          Iubirea este ceva subiectiv. Când o să creşti o să îţi dai seama că, deşi îşi vor binele, nu te vor lăsa să fii fericită.

Atunci dormiră pentru ultima ară împreună, amintindu-si de copilărie, de năzbâtiile pe care le făceau împreună, depănând amintiri şi lacrimi. Ar fi vrut să dea timpul înapoi.  Adormii şi visă că fratele ei se lupta cu tatăl ei epntru libertatea fetei, apoi îl visă pe Ţapu şi se trezii. Începu să plângă , deoarece visul dură prea puţin:

–          Aş vrea să trăiesc în vis!

Vocea tatălui ei se auzii, în momentul în care două ciocănituri izbiră uşa albă de la camera fetei.

–          Iubito, cineva vrea să te vadă.

Ţapu?? Se întrebă fata în gând, sperând, însă ştia că nu poate fi vorba de el.

–          Îmbracă-te. Ai uitat că pleci la şcoală?

Se îmbrăcă repede repede şi coborî scările două câte trei. Jos, lângă o maşină neagră, se zărea o siluetă a unui bărbat. Era Mario.

–          Nici nu şti cât de mult mă bucur să te văd, îi spuse prinţesa. Să mergem. Avem multe să ne povestim. Pa tati.

Se uitau unul la altul. Amândoi aveau multe să îşi povestească, însă le era ruşine să vorbească.

–          Mario, tu i-ai spus tatei că sunt cu ţapu în Spania?

–          Nu.

–          Nu te cred.

–          Îţi jur! În seara aia, când ghidul a zis că are treabă l-am urmărit?

–          De ce?

–          Taci şi ascultă-mă, am ceva să îţi mărturisesc, nu strica momentul. Cand un bărbat place o femeie, aceasta nu îşi dă neapărat seama. Când un bărbat este plăcut, simte imediat din privire. Aşadar, atracţia dintre mine şi Maurice am simţit-o de când am vizitat primul muzeu. L-am urmărit. Este un tip influent şi puternic, patronul unul club de noapte select din Spania. Numai gay umblă pe acolo. În seara aia a fost al meu…

–          Şi tu al lui… zise fata chicotind.

–           Nu. Tocmai asta e problema. Eu nu am vrut să fiu al lui. De fapt, el nu a vrut să fiu al lui. E impotent.

–          Straightface!

–          Da. Acum am venit aici pentru că nu vreau ca ai mei sa bănuiască ceva. L-am luat cu mine în Italia şi îşi face un tratament cu nu ştiu ce celule. E din ce în ce mai bine.

–          Mario. Tot ce vreau e să fim prieteni. Dar te rog, dacă prietenii îşi povestesc chestii din aseta intime, hai sa nu o facem şi noi.

Amândoi începură să râdă şi se îmbrăţişară.

–          I-am zis tatei că m-am înscris la o şcoală de gheişe. De fapt, mă duc să-i duc nişte droguri unui tip.

–          Ai înnebunit.

–          Da! Sunt nebună! Sunt nebună dupa Ţapu!!! O să fac rost de bai în două zile şi plec în Italia să îl văd. Să-mi zică că nu mă mai iubeşte şi mă întorc la tata. Nu o să ştie că am fost pelcată. Îi zic că rămân la şcoala aia.

–          Şi dacă el nu te mai iubeşte?

–          O să rog pe cienva să îmi facă legătura cu conducerea şcolii şi mă înscriu pe bune. Eu rămîn aici.

–          Vrei să vin cu tine?

–          Nu aş putea să îţi pun reputaţia într-un fel sau altul în pericol. Eşti aici pentru mine. Să fim impreună, iubii!! Chicotind, îl pupă pe obraz şi sări din maşină. Nu ştia ce o aşteaptă.

Se întâlni cu un tip îmbrăcat în trening roşu, la colţul străzii,e xact aşa cum era prevăzut. O lă de mână şi o sprută pe obrazul stâng, şi pelcară spre capătuls trăzii împreună. Intrară întrul loc care fetei îi semăna a bordel. Chiar era un bordel. Luă amrfa, plecă. Într-o oră trebuia să se întoarcă să primească plata. Făcu întocmai. Însă când se întoarse, seful îi spuse că a trecut testul

–          Ce test? Întrebă fata?

–          A fost perioada de probă. În seara asta eşti bombacea mare.

–          Ce bombă?

–          Începi lucrul.

–          Ca ce?

–          Cum ca ce? Îi aruncă ceva ce părea a fi o fustă scrută, roşie, dintr-o imitaţie de piele. Îmbracă astea şi într-o jumătate de oră te aşteaptă primul client. O să ne meargă bine

Acum fata punea totul cap la cap. Ăsta e peşte!

–          Dar nu vreau. Era vorba doar de marfă.

–          Nu. Aia era prima fază. Dacă nu faci ce trebuie îns eara asta, te bag la răcorică, am dovezi că umblii cu droguri.

Nu l-ar mai fi văzut niciodata pe Ţapu dacă ar fi fost închisă. Trebuia să ajungă la el cu orice preţ. ORICE!

–          Lucrezi os eară da, una nu.

Perfect! O să plec mâine seară. Nu o să ştie nimeni ce a făcut ea îns eara asta.

–           Hai, mişcă-e că a sosit.

Fata se dezbrăcă repede, dar încet, deoarece ştia ce o va aştepta. Se gândea că o să îl îmbete pe tip înainte să reuşească să o atingă. Sau să se gândească că e Ţapu?

Urcă in maşina care o aştepta în faţa bordelului. La volan era Mario. Fata tresări de bucurie când îl văzu.

Dar când descoperi ce comoară stă pe bancheta din spate, simtţi că Dumnezeu e unul singur şi că are grijă numai de ea.

Era ţapu.