The Goat and The Princess, part 11…

–          Auzi?

–          Ia zi?

–          Tu ţi-ai găsit pe alta?

Liniştea  mormântală părea acum că a oprit timpul în loc. Cei doi se priveau. Niciunul nu ştia cum să reacţioneze, însă, după câteva clipe de ezitare, începură să râdă  la unison. Abia atunci se întâlniră cu adevărat. Abia atunci se îmbrăţişară şi se sărutară cu adevărat.

–          Hai să fugim în lume. Noi doi. Te rog. Dacă nu ţi.ai găsit alta, ia-ma şi hai să fugim. Te rog.

–          Şti că nu putem face asta.

–          Ba nu ştiu. De ce să nu putem?

–          Gândeşte raţional.

–          Nu pot. Cum să pot gândi raţional atunci când tatăl meu mă ţine închisă încasă? Când nu mă lasă să te văd? Când îţi face atâta rău? Nu o să pot trăi aşa. Dacă nu mă iei cu tine,..

–          Ce ai să faci?

Acum fata plângea. Lacrimile se întreceau pe obrajii ei roşii. Ochii păreau că imploră. Iar buzele îi tremurau într-un mod ciudat, însă senzual. Nu ştia ce să îi răspundă. Ar fi făcut multe lucruri. Ar fi plecat singură în lume, şi-ar fi găsit pe altul care să o ia cu el, ar fi început să se drogheze… Droguri… În felul acesta ar fi putut scăpa de tatăl ei. Dacă ar fi deportat-o, s-ar fi întors în napoli, acolo ar fi continuat cu drogurile şi ar fi închis-o. La închisoare nu ar fi fost tatăl ei. Mai erau şi alte lucruri la care se gândise… Şi-ar fi luat viaţa…

–          Ce am să fac? Orice! Orice să scap de tatăl meu. Deci mă iei cu tine sau pelc singură!

–          Unde să te duci singură? Nu şti să faci nimic. Nu te ia niciunu aşa proastp. Nu şti nici mpcar să calci o cămaşă.

De data asta, fata se supără. Nu era adepta faptului că locul femeilor este la cratiţă şi considra că o să aibă timp atunci când o să fie la casa ei să înveţe să facă treburi în casă, aşa că nu ştia foarte bine să se descurce cu o maşină de călcat în mână, sau să programeze maşina de spălat. Însă avea să înveţe. Iat prietenul ei se purta urât cu ea.

–          Cu câte m-ai înşelat cât am fost despărţiţi?

Iubitul ei nu răspunse. Se putea citi ezitarea în ochii lui, însă prefera să nu o observe. Ştia că el ar putea avea orice persoană de sex feminin pentru cât timp îşi dorea. Ştia că nu este un sfânt şi că nu ar sta nici în ruptul capului atâta timp fără ea sau fără o altă fata… Acum era sigură de acest lucru, însă îi era frică să recunoască. Îi era frică să accepte. Deşi era orgolioasă, ştia că nu ar fi putut merge mai departe fără el. Nu acum. Nu după ce a făcut atât de multe lucruri pentru el.