The Goat and The Princess, part 17…

Stăteau la masă, iar din curcanul gătit la cuptor încă ieșeau aburi. Cerveni luă cuțitul și despică pasărea în două. Dădea impresia că știe ce face, că e obișnuit să facă asta. Era de fapt o impresie proastă, deoarece Cerveni nu obișnuia să își păteze mâinile cu sângele dușmanilor lui. Avea oameni care puteau face asta în locul lui. Pâinea proaspătă, făcută în casă îți dădea impresia că sărbătorile de iarnă sunt la ușă și că Moș Crăciun abia așteaptă să împartă cadouri copiilor cuminți. Pe când mâncau, cineva ciocăni la ușă. Bunica ieși din salon și merse să deschidă. În momentul imediat următor, tatăl lui Țapu răsturnă masa, curcanul sări în focul din șemineu, iar o luptă crâncenă, pe viață și pe moarte se dădea între tatăl prințesei și Cerveni. Cuțitul care mai devreme cresta curcanul, acum încerca să fie înfipt în pieptul polițistului burtos. În jur era agitație, plângând, fata încerca să se arunce între cei doi, să îi oprească, însă brațele puternice ale iubitului ei o opreau, strângând-o din ce în ce mai tare la piept. Și mai tare, și mai tare, simțea căldura trupului său aproape de ea, mângâieri, săruturi și, se trezi plângând. – A fost decât un vis de noapte, îi spuse tânărul, sărutând-o și încercând să o liniștească. – Da, dar acesta e adevărul. Asta se va întâmpla la un moment dat. și ști foarte bine. Nu putem fi împreună. Ne este interzis. Dumnezeu nu ne iubește. – Dar eu te iubesc. Tu mă iubești. Asta contează. – Ți și tu la mine, măcar puțin așa? – Nu. – Nu?? – Nu. Pe fața fetei o umbră de tristețe se așternu, iar lacrimile îi podidiră ochii, umezindu-i până să inunde obrajii rumeni, bătuți de frigul de afară. – Pentru că țin foarte mult la tine, nu puțin. Pentru că nu pot să trăiesc fără tine. Fără să te văd o zi, fără să te sărut, fără să te țin în brațe. O iau razna. Mă gândesc serios să renunț la școală după anul acesta. Să nu mai dau la facultate, să ne mutăm împreună. – Nu! Nu o să faci asta! Nu te voi lăsa eu. – De parcă e după tine.. – Nu ai face asta niciodată! Nu vreau să renunți la visul tău pentru mine. Cu mine poți să nu mai fi peste un an, doi. Ne putem despărți. Ce o să faci atunci? O să regreți că pentru o fată ai renunțat la un viitor strălucit. – Ai de gând să te desparți de mine? – Nu! Nu! Dar se poate întâmpla orice. – Iubirea mea pentru tine va exista veșnic. Însă dacă tu crezi că peste câteva zile o să te plictisești de mine… – Îți spun că se poate întâmpla orice. – Lasă, nu mai zice asta. Eu nu renunț la școală, iar tu nu te plictisești de mine. Băiatul o luă în brațe și o sărută. – Trebuie să plec, nu mai pot sta la tine acasă. – Unde o să te duci? – O să o caut pe matușa mea. – E destul loc pentru noi aici. – Nu pot profita de bunătatea părinților tăi. – Cum o să trăiești? Din ce? – Cred că mă poate întreține mătușa mea. – Bine, mergem la ea. Dar mâine vom petrece toată ziua împreună. Amintește-ți că e o zi importantă. – Da, 5 luni de când suntem împreună, un an de când ne-am cunoscut. Așadar ziua de 19 a lunii fusese cea mai frumoasă zi din viața lor, își amintiră de toate lucrurile frumoase pe care le-au făcut împreună, de toate locurile pe care le-au vizitat, de ei și de trecut. De când erau mici, de când vor fi mari. De tot. Următoarea zi fata se mută la mătușa ei. Însă mătușa era întreținută de tatăl fetei. O iubea foarte mult pe prințesă, însă și mai mult iubea banii pe care tatăl ei îi dădea lunar. Așadar, se mută la Tanti Lili și acolo începu un alt stil de viață. ”Du-te acolo, adu-mi aia, că mătușa Lili e bolnavă. Fă de mâncare, calcă, spală”, prințesa nu făcuse niciodată ceva asemănător și i se părea dificil să țină pasul ținând cont de faptul că trebuia să se țină și de școală. Cerând nu mai avea timp să se vadă cu iubitul ei, dar el mirosii că e ceva putred la mijloc.