Uncategorized

Pastile, febră, supă şi multe ceaiuri

De câteva zile, respectiv de marţi, tot ce am făcut a fost să zac. Am avut febra zi de zi. Abia transpiram puţin, semn că îmi trecea febra, că iar îmi creştea temperatura. E chiar naşpa să stai în casă atâtea zile şi să nu faci nimic, de fapt să nu poţi să faci nimic.

Aseară am citit puţin, însă am obosit repede şi nu am reuşit să termin partea a treia din seria Twilight (Eclipsa). Până una alta, o să mai încerc să citesc puţin zilele astea cât sunt legată de pat (pentru că nu mă lasă mami să ies…) şi, poate să termin toată seria Twilight care îmi distrage atenţia în timpul şcolii şi nu mă lasă să învăţ pentru bac…

Staţi liniştiţi, am fost la medic, nu am porcină…

Reclame
Uncategorized

The Goat and The Princess, part 32

The Goat and The Princess, part 31

Ochii înlăcrimaţi ai prințesei acum nu mai cereau nimic. Nu mai voiau nimic. Privirea i se pierdea printre zăbrelele din beciul întunecat. Câte o rază de soare se mai împiedica, din când în când, nereușind însă să o atingă. Trecuse o zi. Sau două? Deja nu mai știa. Pierduse noțiunea timpului. Nu înţelegea de ce Ţapu nu vine după ea. De ce nu o salvează? Oare nu mai simte nimic pentru ea? Oare ar putea să o lase să moară în acea fabrică? Oare nu i-ar păsa? Nu. Răspuns negativ la toate întrebările. Era sigură că el face tot posibilul să o gpsească şi că o să îl omoare pe cel care a atentat la viaţa ei. Asasinul îi dădea târcoale. Fata ştiu că sosi clipa. Momentul în care toată viaţa îi trecu prin faţa ochilor, momentul în care trebuia să îşi ia la revedere de la tot.

–          Te rog, fă-o repede, se rugă de asasin, însă se vedea că nu are nici un sentiment, se vedea că ar fi putut să îi facă orice, fără să clipească.

–          Stai liniștită, încă nu e momentul să mori. Trebuie să sufere. Dacă mori pur și simplu, fără să te chinui și, în acelașii timp să îl chinui pe el, nu mai are nici un farmec.

Prințesa știa că orice i s-ar întâmpla, Țapu ar fi suferit enorm şi nu voia asta.

–            O să îl doară dacă mă omori pur şi simplu.

Însă asasinul avea alte planuri pentru ea. Plănuia să îl facă pe băiat să regrete că trăieşte, să regrete că a ţinut-o lângă el pe Prinţesă şi că nu a putut să aibă grijă de ea. Râsul criminalului îi răsuna acum în minte. I se părea că recunoaşte vocea, însă cicatricile şi arsurile care îi acopereau corpul în proporţie de 98%, nu o lăsau să îşi dea seama cu cine vorbşte. De la mâna stângă îi lipsea degetul cel mare, iar la mâna dreaptă nu avea decât două degete.

–          Iubiţelul tău va suferi mai mult decât am suferit eu vara trecută.

–          Ai zis că acum 5 ani a început totul…

–           Da. Acum 5 ani l-am cunoscut. Şi eram cei mai buni prieteni. Făceam totul împreună, însă timpul ne-a despărţit. Mai întâi Norocel, apoi tu… Iar când Cerveni mi-a târât corpul legat de maşina prin America, am crezut că atât mi-a fost dat de sus să trăiesc. Însă cel de jos a hotărât ca răzbunarea este un lucru pentru care trebuie să îmi continui viaţa. Prietenii adesea îmi spuneau Bubosul…

–          Bălosule?!

–          Chiar eu.

–          Te rog, hai să uităm de ce s-a întâmplat în trecut. Hai să uitâm de tot ce a fost rău. Te rog, du-mă înapoi acasă. Vreau acasă. Lacrimile o luau la vale, una după alta, însă asasinul nu o auzea.

–          Cerveni a vrut să-mi facă înmormântarea, însă m-a lăsat pe mâna unor asiatici care au ştiut ce să-mi facă. Încă mai aveam puls după „plimbarea” cu maşina. Ce mi-au făcut ei, nu e  nimic pe lângă ce le-am pregătit eu. După ce mă ocup de tine şi de Ţapu, o să termin cu fiecare membru al familiei lui Cerveni. Şi, în final, cu el.

–          Te rog, Ţapu nu o să-ţi facă nimic dacă mă duci acum acasă.

–          Deja? Când abia începe distracţia?

Băiatul se apropie de fată, iar acum îi şoptea la ureche:

–          O să-ţi placă, crede-mă.

Cu o mişcare bruscă, o aruncă pe podeaua rece, iar el se descheie la pantaloni.

–          Nu face asta, te implor!

Uncategorized

La ce vă gândiţi prima dată când auziţi „secţie de votare” ?

Azi a fost o zi de discuţii politice (sau apolitice sau… pe lângă politică, ţinând cont că au fost purtate de nişte persoane care au votat pentru a doua oară în viaţă). Pe rând, fiecare dintre noi, şi-a lăudat preferatul, încercând să aducă argumente pro lui. Ţinând cont că ieri, când am fost la vot (pe la 21 fără 3 minute:)) ), mi-a fost foarte greu să mă decid pe cine să votez dintre: George Becali (Partidul Noua Generaţie) şi Partidul Ecologist (îmi cer scuze, dar nu ştiu reprezentantul:D), azi nu am putut să îmi susţin favoriţii, deoarece nu „s-au calificat în marea finală”. Aşadar, decis: ţin cu PDL, însă nu cu Băsescu. Nu ştiu de ce, dar nu mi-a exprimat încredere de când a candidat acum 5 ani.

Concluzia: când am ieşit de la şcoală, am văzut săgeata pe care scria „spre secţia de votare” şi am mai văzut ceva. Vă las să „admiraţi” şi poate îmi spuneţi ce cuvânt va vine în minte atunci când vedeti poza…

Are mai multe întelesuri, aşa că: INSPIRAŢIE!

P.S. Am făcut mai multe poze, din mai multe poziţii 😀

Uncategorized

The Goat and The Princess, part 30…

The Goat and The Princess, part 29…

Îmbrăcată în rochia verde, prinţesa se afla într-o cameră din castel pe care nu şi-o amintea. Era înaltă, mult peste 4 metri, albă şi nemobilată. O uşă, la fel de înaltă, de o culoare arămie se afla într-unul din colţurile încăperii.

–          Ţapule, nu mai suntem copii să ne mai jucâm de-a v-ati ascunselea.

Şi totuşi îi plăcea ideea, nu o speria deloc gândul că se afla singură. Scopul ei era să-l găsească, deci să şi-l câştige. Chiar dacă era numai al ei.

Deschise uşa cu grijă, crezând că va face zgomot, însă nu se auzi nimic. Niciun ecou, chiar dacă înălţimile locului erau mult peste aşteptările ei. Ieşi din cameră, iar în faţă i se întinse un hol lung.

–          Vin, mă apropi de colţ, iar când te găsesc…

Însă după colţ, la stânga şi la dreapta holul se bifurca în alte două holuri mai lungi. Merse la stânga, văzând că cel din dreapta se desparte iar în două. Cu cât înainta, mai multe culoare i se aşterneau în faţă. Tot era alb, de un alb imaculat, perfect, impenetrabil, hipnotizant.

Când unul din holuri se sfarşi şi îşi dădu seama că a dat de o fundătură, se aprijini obosită de perete.

–          nu-mi place jocul ăsta! Ţipă fata smiorcăindu-se.

Îşi dădu seama că a făcut la stânga de fiecare dată când holul s-a bifurcat. „prea multe culoare” gândi ea şi îşi aminti că legea labirintului este să mergi întotdeauna la dreapta. Se hotarî să se întoarcă de unde a plecat.

În graba ei să îşi întâlnescă iubitul, rochiţa i se zgâria de peretele alb. Fiecare pas însemna o pată albă şi o bucată ruptă din danteluţa neagră. Nu îi păsa. Acum era speriată.

–          Gata! Ai reuşi să mă speri! Poţi să ieşi acum. Unde eşti?

Nimic. Niciun răspuns.

Undeva, la 100 de metri depărtare, ca atunci când vezi lumina de la caoătul tunelului, prinţesa observă o pată de culoare. Era o uşă. Probabil uşa care o scotea afară din labirint. Alerga şi  fixa uşa, gândindu-se că poate va dispărea. Când, în sfărşit ajunse la ea şi o deschise, se trezi în camera de udne plecase.

Dezamăgită, se trânti jos, pe podeaua rece şi începu să plângă. Lacrimile ei erau mari şi amare, udau rochia şi stricau frumuseţea ei. Din tavan, simţea cum picături reci de apă îi curgeau pe faţă, din ce în ce mai multe, şi mai multe.

Realiză că nu e de la tavan şi că nu se potriveşte peisajului. Visa. Era unul dintre cele mai urâte coşmaruri. Însă cineva  trezea, udând-o cu apă pe faţă.

 

Uncategorized

Sfat pentru cei care nu au ce face acasă: viaţa e frumoasă

De ceva zile contul meu yahoo a fost blocat, deoarece CINEVA a încercat să îmi spargă contul cu nişte parola neinspirate. Aşadar, am dat add câtorva prieteni ale căror id-uri le ştiam (foarte puţini, deoarece memoria mea nu e foarte bună:D), iar acum mi se pare trist să văd că nu e nimeni online:))

Sper ca id-ul meu să fie deblocat în cel mai scurt timp… Până atunci o să mă uit la noile episoade din sezonul 3 din Gossip.

 

Uncategorized

Eram în clasa a opta când, împtrună cu nişte colegi, am compus o poezie despre profii pe care îi aveam, cu calităţile lor, cu defectele lor, dar în principal DEFECTELE lor. Azi, am făcut acelaşi lucru, însă cu alţi colegi, alţi profi…

Aşadar, aceasta este poezia dintr-a opta. Promit să revin şi cu cea de anul acesta.

 

Cu dezacoarde
Esteti profu de fizici,
V-am vazut intai aici,
Predati, urlati si tipati
Si la noi va tot holbati.
Ati mancat multa mancare
Si-ati privit direct balcoane
Si posterioare.
(Einstein – fizica)

Carte nici k am facut,
Da de 4 ne-ati umplut,
Usa-n cap noi ti-am futut
Si urat ai mai facut.
(Vrabiutza – religie)

Cand Burlan intra in clasa,
Ne pik la toti o fatza;
Te-ai intors cu curu-n spate
Si faceam noi disperate:
Ooo modelino.
(Bonaparte – isto`)

Buhuhuhu faceai pe hol,
Cred k si in dormitor,
Buhuhuhu faceai in clasa,
Buhuhuhu visam acasa.
(Scarry – rom)

Erai dracu printre flori
Si-ti placea sa ne omori.
Tu de creieri ne storceai
Si k noaptea ne priveai
Si ne ascultai.
(911 – bio`)

Fara mila ne predai,
Masini de scris ne credeai.
Cu lucrari ne sufocai,
Dar ne invatai.
(Speedy Gonzalez – geogra`)

Isoscel intra in clasa,
Se trantea direct la masa,
Ne dadea de scris acasa
Si noi prosti pikm in plasa
Ce mai faza.
(Isoscel – mate)