The Goat and The Princess, part 25…

*

 

Majoratul elevilor din ultimul an de liceu se apropia. Era un lucru unic, de care aveai parte o singură dată în viaţă. Ţapu se admira în oglinda tridimensională pe care o avea în uriaşa încăpere care ţinea locul unui şifonier. De fapt, puteai să îl consideri un mini-mall, avea chiar mai multe haine decât puteai găsi în boutique-urile pe care le vizita atunci când pleca în vacanţă cu prinţesa, în România.

–          Într-adevăr, ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, îi spuse Prinţesa băiatului, însă tu dai dovadă de prea mult narcisism! Îl îmbrăţişă, îl sărută şi îi zâmbi ironic.

–          Ţi-ai găsit ceva?

De câteva săptămâni fata îşi căuta rochiţa perfectă cu care să se îmbrace la majorat, însă nimic nu era bun pentru ea. Nu găsea ceva pe măsura ei. Ceva nu prea elegant, nici prea sport, nu foarte lung, nici foarte scurt. O rochiţă simplă, dar în acelaşi timp sofisticată, unică.

–          Nu. Nici azi nu am avut noroc. Mi-a promis o fată că o să-mi aducă mâine ceva, că pleacă la marfă, însă nu-mi mai fac speranţe.

Văzându-şi prietena dezamăgită, nu suportă gândul că este nefericită şi îi spuse:

–            Îmbracă-te. Te aştept în maşină.

Pe când o aştepta pe fată, Ţapu sună pilotul care se ocupă de avionul pe care îl aveau in Munchen.

–          Pregăteşte avionul.

–          Plecăm? Unde?

–          Paris.

Fata intră în maşină, puţin îngrijorată. Ultima dată când au plecat de acasă în grabă, au ajuns în Germania, nemaiputându-se întoarce niciodată în locul care le-a fost  odată casă..

–          Unde mergem?

–          E o surpriză. Ai încredere în mine.

În câteva ore se aflau în cel mai mare Centru Comercial din Franţa.

Între timp, Cerveni, care voia să meargă în Japonia pentru a-şi începe planul de răzbunare, nu

putea să-şi sune pilotul, care lipsea de la aeroport. Curând află că şi avionul lipsea.