The Goat and The Princess, part 27…

Măsurile au fost luate, comanda dată, iar rochiţa trebuia să fie trimisă, prin intermediul unui curier special, curând. Acum alte probleme se abăteau asuprea familiei Cerveni, iar Prinţesa simţea tensiunea din familie, tensiune a cărei cauze era ea.

Privindu-şi reflexia palidă din oglindă, se vedea obligată să se mintă. Îşi peria părul umed şi încâlcit, proaspăt spălat, amintindu-şi de mama ei care îi spunea „să perie părul de 100 de ori. Aşa fac prinţesele.”se gândea că poate din cauza luminii, faţa ei era palidă, bolnavă, iar pielea fină, transparentă, fără nicio culoare părea bolnavă.

La masă nimeni nu scoase un sunet. Se simţeau urmăriţi, însă nimeni nu ridica provirea mai sus de coşul cu păine aflat în mijlocul mesei. Fata îl privi cu coada ochiului pe frumosul ei prinţ, care îşi privea farfuria cu mâncare, neatinsă, fărâmiţând pâinea cu degetele lui lungi şi puternice. În scurt timp, fata realiză că era singura care mânca. Ar fi vrut să se oprească, însă ca niciodată, îi era foame. Gura ei se mişca foarte repede, iar buzele perfecte abia se deschideau. Cei prezenţi la masăo urmăreau, neprivind-o.

–          Să vă fie de bine. Spuse fata ironic, ştergându-şi gura perfect curata cu un şerveţel pe care apoi îl mototoli.

–          Mulţumim, răspunse Cerveni, singurul care avu curaj să îi dea fetei peste nas. Să te faci mare.

Fata se ridică de la masă şi începu să strângă farfuriile în care mancarea era neatinsă.

Ducându-le la bucătărie, într-un moment în care Ţapu îşi urmărea iubita, fiind atras de mersul ei graţios, moment în care văzu cum iubita lui îşi pierde echilibru, îşi balansează trupul, care se îndrepta spre podea, moment în care farfuriile s-au spart. Totul a durat mai puţin de o fracţiune de o secundă, moment în care Ţapu se aruncă spre a atenua izbirea trupului fetei pe podea.

A doua zi, de dimineaţă, băiatul o trezi cu sărutări fierbinţi:

–          E timpul să te trezeşti, somnoroaso. A venit o rochiţă din Franţa, pentru tine.