Luna decembrie este cea mai frumoasă luna din an. Luna decembrie vine cu tot ce e mai frumos: zăpadă, timp liber, cadouri, şi mai multe cadouri, oameni care se poartă frumos, reduceri în magazine, Moşi Crăciuni, etc…

Pot spune că luna decembrie din 2009 a fost cea mai frumoasă lună din viaţa mea. Am avut parte de cele mai frumoase petreceri, cele mai frumoase cadouri, cei mai frumoşi Moşi Crăciuni, cei mai buni prieteni care au fost lângă mine tot timpul.

De fapt, a fost un singur Moş Crăciun care mi-a adus cel mai frumos cadou din lume. Moşul care, în acelaşi timp, a fost cel mai bun prieten al meu. Mă înţelege tot timpul şi mă ascultă, merge cu mine la cumpărături, îmi spune ce nu îi place şi ce îi place (chiar dacă uneori pare nepăsător şi se supără că nu l-am întrebat ce părere are, iar apoi susţine că părerea lui nu contează; chiar dacă mi-a zis că nu îi place rochiţa aia superbă la care visez şi acum şi nu mi-o cumpăr pentru că lui nu îi place), nu îmi vrea niciodată răul, îmi vrea numai binele, singura persoană care nu bârfeşte şi nu mp bârfeşte, singura persoană care are sentimente sincere pentru mine.

Şi eu ce fac? Greşesc… Şi poate nu îmi dau seama. Greşesc pentru că e omenesc, însă îmi doresc să nu mai fim om, să pot fi perfectă, aşa cum tu eşti pentru mine. Am dat-o în bară de multe ori în ultimul timp. Pentru că sunt geloasă, invidioasă (pe tine…) şi pentru că sunt orgolioasă. Îmi pare rău, chiar dacă nu crezi. Şi îmi doresc pentru o zi să fi în locul meu ca să vezi cât de mult ţin la tine. Să vezi, că deşi fac numai tâmpenii, le fac pentru că ţin foarte mult la tine.

Se spune că din greşeli se învaţă. Dar dacă greşeşti atât de rău şi nu mai ai ocazia să îţi îndrepţi greşeala?