The Goat and The Princess, part 37…

În cele mai frumoase momente pe care cei doi le petrecuseră împreună, Prinţesa se trezea de fiecare dată sărutată de prinţul ei. Nu acum mult timp, când au fost plecaţi de ziua prinţesei, dis+de+dimineaţă, Ţapu se trezi şi îi pregăti un mic dejun special. Nu era cine ştie ce, însă dragostea cu care fusese pregătit, îl făcea mai bun decât orice alt fel de mâncare. Alături de perna fetei, îi lăsă un trandafir roşu, un trandafir frumos şi se aşeză uşor pe pat, să nu o trezească. O sărută aprins, o îmbrăţişă, iar fata se trezi, ca în poveşti. Însă acest moment magic se termină în momentul în care limuzina în care băiatul se afla, ajunse la destinaţie.

Camera fetei era plină cu flori de toate felurile şi culorile, însă buchetul adus de băiat, strălucea mai frumos decât toate. Bomboane, dulciuri, urări de bine, nimic nu o trezea pe persoana la care el ţinea cel mai mult pe lume.

Se aşeză pe pat, lângă ea, şi o îmbrăţişă strans şi începu să o sărute. Simţea căldura corpului ei, îi simţea repiraţia şi bătăile inimii. Simţea, după mult timp că trăieşte. Când asistenta intră în cameră pentru a-i schimba perfuzia, băiatul aţipi, însă zgomotul pe care aceasta îl făcu în salon, reuşi să îl trezească pentru a auzi câteva fragmente dintr-o discuţie dintre asistentă şi medicul de gardă.

Spuneţi că i-a fost afectată capacitatea memoriei, dar nu aţi făcut nicio referire la cheagurile de sânge de care ar trebui să scape.

Măcar să scape. Sunt bani investiţi doar ca să nu o omoare.

La auzul acestor vorbe, băiatul nu putu să îşi stăpânească lacrimile şi începu să o sărute mai cu foc pe fată. Ca prin minune se trezi. Nu visa.

Am crezut că o să te pierd, am crezut că nu o să te mai trezeşti niciodată. e cel mai frumos lucru pe care mi l-a înapoiat Dumnezeu. Mi-aş fi dat viaţa în schimbul vieţii tale.

Dar… cine eşti? Unde sunt? Ce am păţit?