Ultima ora de dirigentie…

Fuse, fuse si se duse si asta… Atatea pregatiri, atata alergatura, pentru cateva minute minunate care vor ramane vesnic intiparite in memoria noastra, cel putin in a mea; la fel ca si anii de liceu-minunati, dar scurti, frumosi, dar cu porbleme, insa cu foarte multe amintiri, lucruri care m-au maturizat si m-au format ca persoana. Acum pot spune ca sunt un mic adult, chiar daca sufletul meu este cel al unui copil. Pot spune ca am crescut, m-am maturizat, insa nu voi arata asta. Voi ramane la fel: suflet inocent care zburda pe campii, lucru care ma face sa fredonez un cantecel:

Vine, vine primavara,

Se asterne in toata tara

Floricele pe campii

Hai sa le-adunam copii!

Revenind la or ade dirigentie… Nu am putut sa plang; probabil datorita faptului ca eram f obosita, de ieri ca am tot alergat sa cumpar, am facut filmulet, etc… Si pt ca nu imi place sa ma exteriorizez. Intr-adevar mi s-a ridicat de vreo 2-3 ori parul pe mine, dar doar atat.

Dupa ce fiecare a spus ce avea de spus (si profii, si noi), dupa ce am vizualizat cu totii filmuletul marca XIIE, a urmat o sesiune de poze, cu robele, ca niste adevarati absolventi cel putin la Yale sau Princeton.

A fost frumos…

Si maine o sa fie (premierea)…