Uncategorized

The goat and the princess, part 46…

The goat and the princess, part 45…

 

Fata isi amintea de visul din avion. Totul era prea frumos sa fie adevarat. Iubitul ei niciodata nu ajunsese la cursa Munchen – Strasbourg. O lasase singura, deoarece afacerile, prietenii, totul era mai important pentru baiat, decat ea. Cel putin asta ii arata. Fata vedea prin fata ochilor tot; ii trecu prin fata ochilor totul: clipele de bucurie, de tristete, fericirea ei cu baiatul care insemna totul pentru ea, baiatul pentru care traia. Vedea peripetiile prin care a trecut, minciunile pe care le-a spus pentru el, tot ce a facut pentru el, pentru ca ei doi sa poata fi impreuna. Nu stia de ce i se intampla asta: vedea totul ca pe un clip…imagini…alte imagini…imbratisari…saruturi… tot… amintiri… prabusiri… iub ire… suferinta…suferinta…

„Avionul care mergea pe traseul Munchen – Strasbourg s-a prabusit. Nu exista niciun supravietuitor”

Totul se terminase. Suferinta pentru fata incetase.

Reclame
Uncategorized

nimic.

De mult nu am mai simtit nevoia sa deschid pagina asta si sa arunc un ochi pe ea… Nici nu stiam cand am scris ultimul post si despre ce a fost vorba. Nu am mai scris, iar acum nu o fac din inspiratie sau lipsa de ocupatie, nevoie sau plictiseala, ci o fac de singuratate. Ma simt atat de singura cum nu am mai facut-o de mult… Ma simt ca si cum toti… toata lumea… nimeni… nu ma intelege… Sunt eu chiar atat de dificila? Sunt eu chiar atat de rea? De orgolioasa? De mofturoasa? Cer prea mult? Nu cred… Daca as fi cerut mai mult poate ca ar fi fost cateva lucruri care s-ar fi putut realiza, iar cum eu cer putin, putinul nu este posibil… Chiar daca ma doare inima. Chiar daca sufar… O sa astept… chiar daca voi fi si ma voi simti singura…