Capitolul II – schimbare de planuri

Capitolul I – Rutină…

Capitolul II – Schimbare de planuri

Fedor era buimac.

–                    Trebuie să… să… să îmi fac o nouă identitate? Să… să merg pe altă planetă?

Nu știa dacă să fie fericit pentru că în sfârșit va scăpa din văgăuna aceea, să fie trist pentru că va pierde legătura cu cei pe care îi cunoaște și oarecum îi sunt prieteni sau să îi fie frică pentru de moarte…

–                    Numele tău american va fi Ben Reynolds. Îi vei lua locul agentului FBI care a decedat în urma unui flagrant. Vei fi el, deoarece arăți ca și el. Vor urma câteva luni de instruire pentru a nu da greș în aceste misiuni care sunt extrem de importante pe America și pentru întreaga lume. Nu știu dacă mă înțelegi, dar ori vrei ori vrei! Guvernul american ne-a oferit resurse pentru următorii 1.000 de ani în schimbul acestui sacrificiu pe care tu trebuie să îl faci. Un echipaj va veni să îți facă instrucția pentru zborul până în America. Totul va fi bine…

Fedor, sau mai bine zis, Ben, privea în gol. Cuvintele

șerifului i se derulau în minte ca subtitrarea unui film… un film în care el va fi actorul principal. Un film în care cascadoriile sunt reale, iar cea mai mică greșeală poate fi fatală.

–           Este vorba despre mafie, droguri, corupție… dar nu te mai încurc eu acum cu toți termenii aceștia. Vei fi instruit din toate punctele de vedere. Ar tebi să fi fericit. Doar îți doreai să scapi de aici, nu?

Da, așa era. În ciuda a ceea ce va urma ar fi scăpat din acel loc mizer pe care îl ura din tot sufletul lui. Ar fi evadat. Era unica soluție… oricum nu ar fi avut de ales.

–         Bagaje? Nu am nimic pregatit…

–         Nu ai nevoie de nimic. În 10 minute îți vei lua zborul de aici.

10 minute. Totul se petrecea atât de repede, încât noul Ben nici nu văzu cele trei gorile care pătrunseseră în biroul șerifului și îi explicau cum trebuie să îmbrace costumul pentru zbor.

–           Am încredere în tine Fedor. Îți mulțumim și rămânem datori pe veci, te vom păstra mereu în inimile noastre, îi spuse șeriful.

Fedor nu putea să se gândească la nimic. Cine era? Cine urma să fie? De ce el? Cum de a fost el ales? Cum de l-au găsit pe el? Unde va merge? Ce va face? Ce viață va avea?

O singură alinare am: cu siguranță nu va fi mai cald decât aici, mai înghesuit decât aici, mai multă muncă decât aici, mai rău decât aici!

Era gândul lui Fedor care îi alina plecarea. Nu mai trebuia să își facă planuri cum să evadeze. Va pleca pur și simplu. Va uita de tot răul în care trăise. Va fi liber, liber ca pasărea cerului. Dar era totuși trist pentru că lăsa în urmă cel mai de preș lucru al lui, cea mai valoroasă persoană din viața lui, cel care l-a crescut, l-a făcut cine era.

–         Ai o ultimă dorință? Îl întrebă o voce râzând.

–           Da! Spuse Fedor. Vreau ca el să vină cu mine, arătând spre bătrânul cu ochii înlăcrimați.

–           Nu se poate așa ceva! Spuse șeriful.

–           Atunci nu voi învâța nimic din ceea ce ei vor vrea să mă învețe, voi încrca să evadez și le voi da toate planurile peste cap. Banii investiți vor fi o risipă.

După o scurtă ședință pe care șeriful o avu cu FBI, bătrânul fu și el echipat de zbor. Singura familie a băiatului, singurul prieten avea să-I fie alături în cealaltă viață.