Uncategorized

Secretariatul si secretara

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică sau de masă etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordonează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 3. Organ cu atribuții administrative și executive al unei organizații internaționale. 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.

SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective. ◊ Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și răspunde de felul cum se prezintă publicația. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). 2. (În structura organizatorică a unor partide și organizații) Denumire a unor funcții eligibile de conducere. ◊ Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia. 3. Funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc. ◊ Secretar de stat = (în unele țări) ministru al Afacerilor Externe. II. S. n. Mobilă prevăzută cu sertare (în care se țin documente, acte etc.) și cu placă rabatabilă care servește la scris. [Scris, și: (II) secrétaire. = Var.: (II) secretér s. n.]. – Din fr. secrétaire.

 

Fiecare dintre noi a avut cel puțin o experiență cu o secretară. Pentru că în orice instituție secretara este indispensabilă; este o persoană plătită să informeze, să ajute sau să îndrume. Dar de ce toate secretarele sunt atât de nesuferite? O persoană avizată ar spune că are multă treabă, că lucrează cu publicul și că este greu. Fraților, dar este plătită!!! Și încă cum! Sunt sigură că pentru banii pe care o secretară care se poartă foarte urât cu tine și care nu știe cum să te dea afară mai repede din birou, alte persoane ar fi amabile! Sunt convinsă că aproape toate secretarele sunt secretare pe pile și nu își fac treaba cu plăcere. Pentru că nu poți face ceva ce îți place cu scârbă.

Dacă vreo secretară nu se simte, să mă anunțe ca să apelez la ea:|

 

 

 

Uncategorized

LISTE!

URASC LISTELE!! Urăsc să aștept să se afișeze liste… Liste… Liste… Liste cu notele la bac, liste cu rezultatele admiterii, liste cu studenții bugetați, liste cu burse, liste cu participanții la diferite workshopuri/ cursuri/ traininguri, liste cu câștigătorii unor concursuri… Liste, liste și iar liste… REPET: LE URĂSC!!!

În schimb, îmi plac listele cu lucrurile pe care trebuie să le fac, cu cumpărături și wish list-urile! 😀

 

Uncategorized

Castelul Cantacuzino

De vreo juma` de an, prin Bușteni a început să fie promovat un nou Castel, Castelul Cantacuzino. Am mers să îl vizităm pe când ne întorceam de la Brașov. Nu prea e nimic de capul lui; într-adevăr o arhitectură spectaculoasă, pereți pictați foarte frumos, însă doar atât a rămas din acest castel. Ghidul nostru a spus că mobila a dispărut… Iar, deoarece românii sunt inventivi, au mobilat camerele cu niște canapele si fotolii albe de piele – absolut hidoase!!!!

Uncategorized

Top (multee) cărți pe care ar trebui să le citim într-o viață

Deși toate cărțile ar trebui citite, sunt câteva care merită, iar eu o să amintesc de cele care m-am fascinat pe mine:

1. Alice în Țara Minunilor de Lewis Caroll – prima carte pe care am citit-o…

2. Circul Ororilor de Darren Shan -Am citit primele 3 bucăți, celelalte nu se găsesc la noi:(

3. Twilight de Stephenie Meyer – de precizat: citiți înainte de a vedea filmul. De fapt, în cazul tuturor cărților eu recomand acest lucru.

4. Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș – un singur cuvânt: EXCEPȚIONALĂ!

5. Și dacă e adevărat de Marc Levy

6. Divina Comedie de Dante Alighieri

7. Epopeea lui Ghilgameș

8. Maitreyi de Mircea Eliade

9. Jurnalul lui Bridget Jones de Helen Fielding – carte foarte dragă mie pe care însă am împrumutat-o (ca pe multe altele) și nu mi-a fost înapoiată.

10. Și, nu în ultimul rând, tot ce ține de Dan Brown: Fortăreața Digitală, Îngeri și Demoni, Cospirația, Codul lui DaVinci, Simbolul  pierdut

 

 

Acum citesc cartea Manâncă, Roagă-te, Iubește de Elisabeth Gilbert – carte lăudată și paralăudată, însă am început să citesc și de vreo 2 zile am pierdut-o pe birou pentru că nu prea mă atrage… O sa încerc să o continui, însă nu sună promițător. Cert e că nu o sa îmi cumpăr continuarea!:D

Uncategorized

Micul Trianon sau… scurtătură pentru localnici!

Acum ceva (mult timp), vă promiteam că voi vizita Micul(nostru) Trianon, localizat în comuna Florești, Județul Prahova și că vă voi relata mirobolanta mea experiență… Ei bine, am uitat… De ce? Pentru că am fost total complet desăvârșit dezamăgită…

Era o zi de vineri (parcă) și ne întorceam acasă de la facultate. După o săptămână în care am visat la minunatul Trianon, gândindu-mă la cele 365 de camere pe care Cantacuzino le-a construit pentru nepoata lui, fiecare cameră pentru fiecare zi a anului, gândindu-mă la minunățiile pe care le voi vedea, le voi afla, visând cu ochii deschiși, am avut parte de cea mai urâtă experiență pe care o poate avea un turist…:(

Am mers în Com. Florești, iar undeva pe drumul principal (cum intri dinspre DN1, la dreapta) am văzut o străduță ce părea că duce la obiectivul turistic. Am intrat pe ea, însă nevăzând nicio poartă, am întrebat un localnic cum putem ajunge la PALAT. Ne-a spus să ieșim după strada și sp intrăm pe următoarea la drapta. Zis și făcut. Numai că, următoarea străduță era, de fapt, o ulicioară pe care nu aveau loc 2 mașini paralel… Am intrat, am înaintat… Îi tot spuneam lui Cristi: Las-o aici că nu avem voie să intrăm cu ea acolo… Dar el nu s-a luat după intuițiile mele feminine:))

Am ajuns la poarta palatului (impropriu spus, pentru că nu prea există poartă, nici parcare, nici palat), am lăsat mașina acolo. Acum altceva ni se părea ciudat: cine ne va taxa? Cât o costa un bilet? Ne-or ajunge banii?

Totul era pustiu. Nici urmă de om… (Se vedeau urme de cauciucuri, probabil de căruță, erau deja potecuțe…). Am riscat. Am intrat. Dacă vine cineva, plătim! Am văzut în stânga un turnuleț asemănător Turnului Chindia, însă mult mai mic. Am intrat în el (gunoi total!!! Mizerie! Jeg!), am urcat niște scări care, la un moment dat s-au terminat și am fost nevoiți să le coborâm. Am mers spre falnicul Micuț Trianon… Ce pot sa spun despre el? Era inscripționat cu spray negru: ATENȚIE! PERICOL DE PRĂBUȘIRE!. Am rămas straightface.

Mda… Atâtea așteptări ca să vedem un morman de moloz… Între timp, observând trecători prin curtea palatului, ne-am dat seama că acesta este folosit drept SCURTĂTURĂ PENTRU LOCALNICI, pentru ca aceștia să ajungă mai repede dintr-o parte a satului în alta….

Nu știu a cui vină este, însă nu știu dacă francezii și-ar lăsa palatul lor să ajungă în halul ăsta… Micul Trianon este considerat mai frumos, mai falnic, mai…